Printre fragi si mure “Farmacia de padure”

versuri: Lila Zaharieva

Printre brazi, ferigi si mure

o poteca abia patrunde

spre casuta veche unde-i

Farmacia din padure.

La fereastra-s perdelute,

iar pe polite-ai sa vezi

si borcane, si sticlute,

tot cu plante si pomezi.

Farmacista este, cica,

o testoasa matusica.

De e cald sau de e rece,

blana rupta in spinare –

doar cu leacul ei mai trece…

• Cine e, din zori, la usa?
• Eu sunt, Testoasa matusa!

zise tare speriat Iepurele urechiat.

• Buna ziua, Iepurila!

Spune, ce-ti trebuie tie?

• Te stiu buna, fie-ti mila,

da-mi, te rog, o doctorie!

Cand aud cate-un latrat,

inimioara mi-a zburat.

• Iti da tusa buruieni,

dar de caini cu dinti de iasca,

care alearga prin poeni,

n-ar putea sa te fereasca.

Iar fiertura, haide-apuca,

soarbe-o cu coaja de nuca!

Cum bau o-nghititura,

o zbughi… La cotitura

intalni Ursoaica-n cale.

Venea incotosmanata

si se vaicarea cu jale!

• Valeu, doamne, ce napasta!

Frigurile nu-mi dau pace?

Matusica o adasta:

• Am eu plante, am si miere…

Spune-mi ce-ti face placere?

• Sa-mi dai miere, prinse glas,

si a insfacat borcanul,

ca nimic n-a mai ramas…

Prin padure unde rar

muschii pe copaci rasar

vine Vulpea cea vicleana:

• Matusica, am o rana,

plina sunt de vanatai,

dupa ce ca sunt sarmana…

Matusica, leacuri da-mi!

• Am sa-ti pun, draga Vulpita,

o compresa, stii, cu ceapa.

Leacu-mi de necaz, te scapa

si-ti va trece, cumetrita!

Insa Vulpea nemancata:

• Nu-ti tagaduiesc stiinta,

dar de nu pui si carnita,

nu ma vindec, stiu eu bine.

• Ti-oi indeplini dorinta,

spuse buna matusica.

Si-I dadu, ca garnitura,

carnea ce-I smulgea suspine.

Prefacuta creatura

n-a lasat o bucatica.

Te mai miri, matusa, nu,

ca-n padure disparu?

Soarele e la amiaza,

din padurea tot mai treaza

a sosit la farmacie

Veverita cafenie,

sprintena si usurica,

sa se planga (nu de frica,

ci ca este suferinda):

Si-a rupt dintele-ntr-o ghinda!

• Botisorul mi-e umflat,

cu o carpa l-am legat.

Dupa dansa, tot aici,

a sosit si Mos Arici:

• La picior m-am intepat.

Valeu! Mor! se vaita piciul.

• Va ajut – si nu c-un sfat

dar va rog sa fiti cuminti.

Deci, pentru dureri de dinti,

leacu-ar fi ciuperci uscate.

Si tarate calde… iata.

Tie, Ariciule, ti-oi scoate

maracinele pe data.

Si pe cand plecau cei doi

(Piciul schiopatand usor),

soarele intra-ntr-un nor.

Insa ce-a mai fost apoi?

Cineva neagra tunica

bate-n usa: cioc! cioc! cioc!

• Eu sunt, buna matusica,

spuse Cartita pe loc,

cei doi pui ai mei, ii stii,

azi lapticul nu-si mai beau!

Nu mai stiu ce sa ma fac

si mi-e inima catran…

• Bolii am sa-I vin de hac,

spuse tusa nu-ntr-o doara

si, luand dintr-un borcan

radacini de galbioara,

frectie ii pregati.

• Multumesc, buna matusa,

ma duc fuga la copii!

Cine bate iar la usa?

• Eu sunt, Bufnita, vecina,

si-as dori, fara zabava,

pentru tusea mea grozava,

doctoria nimerita.

Farmacista iscusita

ochelarii-ndata-si puse

si deschise-apoi o carte:

• Da, vad bine, pentru tuse

ca prescriptia e clara:

ceai de musetel, gargara,

si-n sal gros sa te-nfasori.

• Multumesc de mii de ori,

zise Bufnita hoinara.

Cine vine? Cine vine?

Caprioara e, vezi bine.

Si ii cere-acum prin geam

matusicai ajutor:

pentru rana-i un balsam.

• M-a-mpuscat un vanator,

si piciorul mi-a zdrobit!

Matusica a sarit

cum i-e felul, imediat,

piciorul i-a spalat

si i-a pus un pansament,

sa se vindece urgent.

Dupa-o zi atat de grea,

dupa-atat de multa treaba,

matusica vrea si ea

sa se culce mai degraba.

Dar acum, pe innoptate,

cine-n poarta iara-i bate?

• Eu sunt, Lupul sur, si-as vrea

ca sa-mi dai din farmacie

cea mai tare doctorie!

Si se aseza cuminte.

Ea-i trecu pe dinainte

ierburi fierte, multe,-o droaie…

• Picaturi de gentiana?
• Dar durerea-i mai avana!
• Ceai de menta poate vrei?

El se vaita, vai, cat trei,

de durere se-ncovoaie,

apoi, fara de rusine:

• De nu te mananc pe tine,

nu ma vindec, orice leacuri

mi-ai dat tu, toate sunt fleacuri!

Se porni pe plans matusa:

• Vai de mine! Ajutor!

Tocmai cand trecea in zbor

toc-toc-toc – Ciocanitoarea,

care, auzind ce este,

ca e grava intamplarea,

Bufnitei i-a dat de veste:

Lupul sur si mult temut

a venit si vrea s-o-nghita

pe matusa cea iubita.

Bufnita, infuriata,

alerga atunci, pe data,

ca sa-i vina-n ajutor:

• Ticaloasa lighioana,

stai sa mi te iau la goana!

Lasa matusica-n pace!

• De durere la stomac

nu scap altfel, ce sa-I fac?

• Asa! Asta ti-e rasplata?!

O sa ai cu noi de-a face!

Intre timp – ce adunare! –

iepuri, pasari, caprioare,

cartite, si vulpi, si-arici –

nelipsita fiind de-aici

si Ursoaica, furioasa

la aflarea-acestei vesti

si din fire si ea scoasa

de apucaturi lupesti:

• Ia asculta, Lup batran,

ce, tu nu stii de stapan?!

Cine-ti unse, fiara sluta,

ranile, iarna trecuta?

Sa vedem acuma toti

camasa pe unde-o scoti?

Pe matusa noastra buna

o vom apara-mpreuna,

te vom scarmana, -ntelegi,

cu pietroaie si ciomegi…

Lupul a fugit, urland.

Si-n casuta ei cea veche,

buna fara de pereche

matusica si-azi imparte

leacuri, sfaturi, rand pe rand,

celor ce de boli au parte.